Nicolae şi Elena Ceauşescu, o poveste de dragoste din anii de ilegalitate

Cei doi tineri îndrăgostiţi au primit vot de blam de la UTC pentru că au mers cu jandarmul după ei într-o casă conspirativă a partidului.

Ilegalişti îndrăgostiţi, gata de orice imprudenţă pentru a se întâlni. Descrieri seci sau zeci de pagini, cu o gramatică îngrozitoare, în care se cere recunoaşterea vechimii în Partidul Comunist Român. Aşa arată imaginea Elenei şi cea a lui Nicolae Ceauşescu, potrivit dosarelor fondului C.C. al PCR – Cadre.

Dosarele datează din anii `50, când secţia verifica trecutul politic al celor din ierarhia PCR. Câteva referate ale unor „cetăţeni" anticipau viitoarele măsuri drastice pe care cuplul dictatorial le va aplica peste decenii.

„Odiosul" şi „sinistra", aşa cum au fost porecliţi în timpul revoluţiei, Elena şi Nicolae Ceauşescu au în dosarele PCR imaginea romantică a doi luptători comunişti ilegalişti, îndrăgostiţi, hărţuiţi şi de siguranţa interbelică, şi de colegii de partid. „Era în 1940, toamna", când Elena l-a cunoscut pe Nicolae, când el i-a devenit „legătură superioară pe linie de UTC". Ea era muncitoare şi avea 21 de ani.

El avea 22 de ani, şi era deja cadrist, membru PCR, din 1939, cu doi ani de puşcărie la Doftana. De abia ce se cunosc, că "Niculae" intră din nou în închisoare, la Jilava, unde era închis şi fratele ei, Gheorghe Petrescu. Elena îi vizitează pe amândoi şi le duce mâncare.


La întâlnire, cu gardianul după ei

În 1941, ilegalişti şi îndră­gostiţi comit o impru­denţă pentru care partidul avea să-i sancţioneze şi să încerce să-i despartă. Eliberat din închisoare doar pentru a merge la dentist, Nicolae Ceauşescu, cu gardianul după el, se întâlneşte cu Elena şi toţi trei se duc la o casă conspirativă a UTC. Ceauşescu însuşi - un tovarăş lipsit de umor după cum arată dosarul - pare uimit.

„Eu eram condamnat 3 ani în lipsă şi cu toate astea umblam ziua pe stradă şi chiar în diferite case compromise. (...) În timpul şederii la Jilava, obţinând posibilitatea să merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii, am făcut o mare greşeală mergând împreună cu o tovă la o casă tehnică, care erau nişte cunoscuţi ai noştri", povesteşte el. „În primăvara lui 1941, am mers cu el într-o casă conspirativă, de unde aştepta răspunsul, dacă poate să evadeze deoarece terminase tratamentul şi nu mai putea veni afară", îşi aminteşte ea acelaşi episod.


„Lenuţa - O răsfăţată, care nu înţelegea disciplina de partid!"


Imprudenţa a fost decontată, mai târziu, de ea. UTC a rupt legăturile, pentru că „l-a dus pe tov. Ceauşescu, împreună cu gardianul care-l însoţea, într-o casă conspirativă a CC al UTC", consemnează un referat din octombrie 1950, care o taxează pentru „greşeala de conspiraţie". Nici la cinci ani după ce se căsătorise cu Nicolae, ilegaliştii tot nu o iartă. „Era logodită cu tov.

Ceauşescu, care atunci era în închisoare - deşi organizaţia i-a interzis să mai aibă cu tov. Ceauşescu legătură, pentru că periclita organizaţia, ea continua această legătură". „Privind astăzi atitudinea şi lipsurile ei, cred că a fost din cauză că era o fată foarte tânără, răsfăţată de tov. Ceauşescu şi Petrescu, fratele ei, şi ea nu avea pregătirea necesară să înţeleagă ce este disciplina de partid.

El încuraja de fapt pe tov. Lenuţa să persiste în greşelile ei". „Lenuţa" a ignorat părerile tuturor şi atunci când soţul ei făcea parte din nomenclatura PMR, a cerut să i se recunoască anii în care fusese pedepsită, ca vechime în partid. Zece ani mai târziu, abia în 1960, i se aprobă cererea.

Coconii proletariatului

O reclamaţie din partea a două chiriaşe comuniste pe care le ţinuseră în gazdă, aflată la dosarul lui Ceauşescu, din august 1946 şi adresată secţiei Cadre, prefigurează măsurile adoptate de cei doi mai târziu. Eufrosina Iordache şi Horea Alexandrina, de la Regionala Dunării de Jos, locuiau, la recomandarea partidului, împreună cu soţii Ceauşescu, în Bucureşti, într-o casă cu „3 camere de locuit, afară de bucătărie, bae şi un hall mic".


Într-o zi, Nicolae Ceau­şescu le-a acuzat că în lipsa lui „au dormit cu doi oameni în patul lui". Ele au protestat, dar el le-a cerut să se mute. Cu ocazia unei deplasări la Constanţa, Eufrosina şi Alexandrina au rămas la „Lenuţa".

„Am aşteptat 4 seri la rând, până la 11 ½, 10 ½, ca ea să vină. (...) Toate aceste scene cari ni se făceau luau caracterul unei proprietărese care face mizerie chiriaşelor", se plâng fetele. Soţii Ceauşescu au blocat accesul chiriaşelor la „camera care dădea în baie", trei zile, apoi, bucătăria.


Într-o zi, Elena Ceauşescu intră în camera fetelor, la 4 dimineaţa. „Ne-a spus să ne sculăm, să ne strângem toate lucrurile că ea începe curăţenia şi ne dă afară", spun ele. Eufrosina şi Alexandrina o acuză pe „tov. Lenuţa" că s-a purtat mai rău ca o cucoană proprietăreasă.


Ceauşescu nu-şi aminteşte nimic de Gheorghiu-Dej


Două sunt documentele completate personal de Ceauşescu: o fişă intitulată „date personale", semnată „Ceauşescu Niculae", la 9 februarie 1945, şi o autobiografie, scrisă pe patru foi dictando şi nedatată. Din fişa sa personală, completată de mână, cu pixul, aflăm că Nicolae Ceauşescu, de origine „ţărănescă mijlocaş" şi de profesiune „cismar", este căsătorit cu Elena Petrescu, „testilistă", iar tatăl său, „Alecxandru", plugar, cu 10 ha de pământ, a fost liberal.

El spune că a intrat în partid în Bucureşti, cu stagii din 1923, în UTC şi din 1936 în PCR şi că a primit vot de blam în închisoare pentru „lipsă de vigilenţă şi conspiraţie". Autobiografia sa ilegalistă comunică doar fraze seci şi date: „Am fost atras"; „am fost dat să muncesc în mişcarea antifascistă"; „am fost eliberat în urma sforţărilor depuse pentru ca să ne eliberăm cât mai mulţi".

Ceauşescu nu face nicio referire la Gheorghe Gheorghiu-Dej, mentorul său, pe care l-a cunoscut în lagărul de muncă de la Târgu Jiu, destinat activiştilor importanţi ai PCR. El consemnează doar că „a fost trimis în lagăr, unde a stat până în august 1944".