Victorii penibile

Scena antologică a euroalegerilor româneşti s-a petrecut duminică seara, pe la ora 22, la sediul PD-L din Modrogan. Atunci, Elena Băsescu, îmbrăcată în alb, s-a întors în partid. Monica Iacob Ridzi şi Elena Udrea o aşteptau în curte, ca două subrete vesele, cu carnetul de membru oferit în semn de bun
venit, iar prim-ministrul Emil Boc
, fericit ca un majordom la întoarcerea stăpânei, i-a deschis larg uşa, conducând-o înăuntru. Nu l-am văzut pe „credinciosul Vasile” Blaga, cel comparat de EBA cu patrupedul canin care păzeşte instituţia, dar poate motive
independente de voinţa sa au făcut ca doar alter ego-ul său din lumea animală să facă sluj la picioarele „fiicei rătăcitoare”. Pe urmă, liderii PD-L, cele două Elene şi Traian Băsescu s-au mutat într-un restaurant din Herăstrău, unde au sărbătorit până la două noaptea victoria în alegeri a „ăleia mici”. Momentul regăsirii are un aer teatral: mise en scene studiată, personaje precis distribuite în roluri, recuzită festivă, costumaţie imaculată pentru eroină, simbolizând inocenţa politică, puternic contrast vizual alb-negru în vestimentaţia celor două Elene. Este memorabil atât prin efectul dramatic, cât şi prin ceea ce transmite: artificialitate, superficialitate, jubilaţie, servilism.

S-ar fi putut consuma în oricare partid dacă acesta ar fi avut o EBA, fiindcă despărţirile şi împăcările zgomotoase, trucurile cu independenţii ce revin cu voturi şi mandate, show-urile mediatice, lipsa de principii, de consecvenţă şi verticalitate, precum şi celebrarea nimicului sunt obişnuite.