Alba-neagra la cancelarie

mil Boc a anuntat ca va desfiinta institutia cancelariei primului-ministru. E o splendida lovitura de imagine. Numai din vorbe, fara sa fie nevoit sa faca efectiv ceva, Boc a câstigat simpatia tuturor celor care îsi închipuie ca demnitarii, cei care se afla în preajma puterii, au salarii prea mari, o pozitie privilegiata, si pentru asta ar trebui desfiintati. Nici nu se mai observa ca el însusi e un demnitar. Lovitura de imagine a fost data si a avut succes. Cancelaria primului-ministru este o institutie în care ponderea oamenilor politici adusi de primul-ministru e mai mare decât în ministere, în agentii sau în rândul prefectilor. De aceea, anuntul
pare logic: din moment ce s-a schimbat primul-ministru, cancelaria lui e musai sa se schimbe. Sau sa fie desfiintata. În realitate, anuntul deschide drumul concedierii functionarilor publici din orice institutie. De fapt, Boc nu-si desfiinteaza cabinetul. N-o va da afara pe nepoata-sa, dupa ce de-abia a angajat-o. Orice premier, nepricepându-se la domeniile pe care trebuie sa le conduca, are nevoie de experti care sa-i spuna cum stau lucrurile în economie
, justitie, politica externa, educatie etc. Din acest motiv, Boc nu se poate lipsi de acest aparat. Nu-l desfiinteaza. Dar poate sa-l numeasca altfel. Poate sa-i zica “administratie”, de exemplu, sau “consiliu”, având în mare aceleasi posturi. Populatia însa va retine doar masura spectaculoasa a lui Boc, de a-si desfiinta propriul cabinet pentru a face, chipurile, economie la banii tarii. Marcheaza astfel puncte electorale în vederea viitoarelor alegeri. Doar din vorbe. Politizarea însa excesiva a functiilor publice pe care Boc o îndeplineste cu meticulozitate, atât la nivelul guvernului, cât si în teritoriu, este o actiune de-a dreptul periculoasa. Ea creste loialitatea, complicitatea de partid dintre cei care sunt la putere, dar scade drastic competenta administratiei, înlocuind oamenii cu experienta cu diletanti care au carnet de partid. Ce se întâmpla cu prefectii e o dovada a acestei politici. Chiar si constrans de politica europeana care cere ca prefectii sa fie functionari independenti politic, înlocuirea prefectilor fara culoare politica cu oameni de partid a devenit o practica obisnuita.